Manpages

NUME

xz, unxz, xzcat, lzma, unlzma, lzcat - Comprimă sau decomprimă fișiere .xz și .lzma

REZUMAT

xz [opțiune...] [fișier...]

ALIAS COMENZI

unxz este echivalent cu xz --decompress.
xzcat este echivalent cu xz --decompress --stdout.
lzma este echivalent cu xz --format=lzma.
unlzma este echivalent cu xz --format=lzma --decompress.
lzcat este echivalent cu xz --format=lzma --decompress --stdout.

Când scrieți scripturi care trebuie să decomprime fișiere, este recomandat să folosiți întotdeauna comanda xz cu argumentele adecvate (xz -d sau xz -dc) în loc de comenzile unxz și xzcat.

DESCRIERE

xz este un instrument de comprimare a datelor de uz general cu sintaxă de linie de comandă similară cu gzip(1) și bzip2(1). Formatul de fișier nativ este formatul .xz, dar formatul vechi .lzma folosit de LZMA Utils și fluxurile comprimate brute fără anteturi de format container sunt de asemenea acceptate. În plus, este acceptată decomprimarea formatului .lz folosit de lzip.

xz comprimă sau decomprimă fiecare fișier în funcție de modul de operare selectat. Dacă nu sunt date fișiere sau fișier este -, xz citește de la intrarea standard și scrie datele procesate la ieșirea standard. xz va refuza (afișează o eroare și omite fișier) să scrie date comprimate la ieșirea standard dacă este un terminal. În mod similar, xz va refuza să citească datele comprimate de la intrarea standard dacă este un terminal.

Cu excepția cazului în care este specificată opțiunea --stdout, fișierele altele decât - sunt scrise într-un fișier nou al cărui nume este derivat din numele fișierului sursă:

Dacă fișierul țintă există deja, este afișată o eroare și fișier este omis.

Cu excepția cazului în care scrie la ieșirea standard, xz va afișa un avertisment și va omite fișierul dacă se aplică oricare dintre următoarele:

După comprimarea sau decomprimarea cu succes a fișierului, xz copiază proprietarul, grupul, permisiunile, timpul de acces și timpul de modificare din fișierul sursă în fișierul țintă. Dacă copierea grupului eșuează, permisiunile sunt modificate astfel încât fișierul țintă să nu devină accesibil utilizatorilor care nu aveau permisiunea de a accesa fișierul sursă. xz nu acceptă încă copierea altor metadate, cum ar fi listele de control al accesului sau atributele extinse.

Odată ce fișierul țintă a fost închis cu succes, fișierul sursă este eliminat dacă nu a fost specificată opțiunea --keep. Fișierul sursă nu este niciodată eliminat dacă rezultatul este scris la ieșirea standard sau dacă apare o eroare.

Trimiterea unui semnal SIGINFO sau SIGUSR1 către procesul xz face ca acesta să imprime informații despre progres la ieșirea de eroare standard. Acest lucru are o utilizare limitată, deoarece atunci când ieșirea de eroare standard este un terminal, folosind opțiunea --verbose va afișa un indicator de progres de actualizare automată.

Utilizarea memoriei
Cantitatea de memorie utilizată de xz variază de la câteva sute de kiloocteți la câțiva gigaocteți, în funcție de opțiunile de comprimare. Opțiunile utilizate la comprimarea unui fișier determină cerințele de memorie ale instrumentului de decomprimare. De obicei, instrumentul de decomprimare are nevoie de 5% până la 20% din cantitatea de memorie de care a avut nevoie instrumentul de comprimare la crearea fișierului. De exemplu, decomprimarea unui fișier creat cu xz -9 necesită în prezent 65Mio de memorie. Totuși, este posibil să aveți fișiere .xz care necesită câțiva gigaocteți de memorie pentru decomprimare.

În special utilizatorii de sisteme mai vechi pot considera deranjantă posibilitatea unei utilizări foarte mari a memoriei. Pentru a preveni surprizele neplăcute, xz are încorporat un limitator de utilizare a memoriei, care este dezactivat implicit. În timp ce unele sisteme de operare oferă modalități de a limita utilizarea memoriei proceselor, bazarea pe aceasta nu a fost considerată a fi suficient de flexibilă (de exemplu, utilizarea ulimit(1) pentru a limita memoria virtuală tinde să paralizeze mmap(2)).

Limitatorul de utilizare a memoriei poate fi activat cu opțiunea din linia de comandă --memlimit=limita. Adesea este mai convenabil să activați limitatorul în mod implicit prin definirea variabilei de mediu XZ_DEFAULTS, de exemplu, XZ_DEFAULTS=--memlimit=150MiB. Este posibil să stabiliți limitele separat pentru comprimare și decomprimare folosind --memlimit-compress=limita și --memlimit-decompress=limita. Utilizarea acestor două opțiuni în afara XZ_DEFAULTS este foarte rar utilă, deoarece o singură rulare a xz nu poate face atât comprimarea, cât și decomprimarea și --memlimit=limita (sau -M limita ) este mai scurt de tastat pe linia de comandă.

Dacă limita de utilizare a memoriei specificată este depășită la decomprimare, xz va afișa o eroare și decomprimarea fișierului va eșua. Dacă limita este depășită la comprimare, xz va încerca să reducă valorile stabilite astfel încât limita să nu mai fie depășită (cu excepția cazului în care se utilizează opțiunea --format=raw sau --no-adjust). În acest fel, operațiunea nu va eșua decât dacă limita stabilită este foarte mică. Scalarea valorilor stabilite se face în pași care nu se potrivesc cu valorile prestabilite ale nivelului de comprimare, de exemplu, dacă limita este doar puțin mai mică decât cantitatea necesară pentru xz -9, valorile stabilite vor fi reduse doar puțin , nu până la valoarea prestabilită a lui xz -8.

Concatenare și completare (prin umplere cu octeți nuli) cu fișiere .xz
Este posibil să concatenați fișierele .xz așa cum sunt. xz va decomprima astfel de fișiere ca și cum ar fi un singur fișier .xz.

Este posibil să se introducă umplutură între părțile concatenate sau după ultima parte. Umplutura trebuie să fie compusă din octeți nuli, iar dimensiunea umpluturii trebuie să fie un multiplu de patru octeți. Acest lucru poate fi util, de exemplu, dacă fișierul .xz este stocat pe un mediu care măsoară dimensiunile fișierelor în blocuri de 512 de octeți.

Concatenarea și completarea nu sunt permise cu fișierele .lzma sau fluxurile brute.

OPȚIUNI

Sufixe de numere întregi și valori speciale
În majoritatea locurilor în care este de așteptat un număr întreg ca argument, un sufix opțional este acceptat pentru a indica cu ușurință numerele întregi mari. Nu trebuie să existe spațiu între numărul întreg și sufix.

Valoarea specială max poate fi utilizată pentru a indica valoarea maximă întreagă suportată de opțiune.

Mod de operare
Dacă sunt date mai multe opțiuni de mod de funcționare, ultima dintre ele, este cea care va avea efect.
-z, --compress

Comprimare. Acesta este modul de operare implicit atunci când nu este specificată nicio opțiune de mod de funcționare și nici un alt mod de operare nu este implicat din numele comenzii (de exemplu, unxz implică --decompress).

-d, --decompress, --uncompress

Decomprimare.

-t, --test

Testează integritatea fișierelor comprimate. Această opțiune este echivalentă cu --decompress --stdout cu excepția faptului că datele decomprimate sunt înlăturate în loc să fie scrise la ieșirea standard. Nu sunt create sau eliminate fișiere.

-l, --list

Afișează informații despre fișiere comprimate. Nu are loc nicio decomprimare la ieșire și nu sunt create sau eliminate fișiere. În modul listă, programul nu poate citi datele comprimate din intrarea standard sau din alte surse care nu pot fi căutate.

Modificatori de operare
-k, --keep

Nu șterge fișierele de intrare.

-f, --force

Această opțiune are mai multe efecte:

-c, --stdout, --to-stdout

Scrie datele comprimate sau decomprimate la ieșirea standard în loc de într-un fișier. Aceasta implică --keep.

--single-stream

Decomprimă numai primul flux .xz și ignoră în tăcere posibilele date de intrare rămase în urma fluxului. În mod normal, astfel de resturi rămase face ca xz să afișeze o eroare.

--no-sparse

Dezactivează crearea de fișiere dispersate. În mod implicit, dacă decomprimă într-un fișier obișnuit, xz încearcă să facă fișierul dispersat dacă datele decomprimate conțin secvențe lungi de zerouri binare. De asemenea, funcționează atunci când scrie la ieșirea standard, atâta timp cât ieșirea standard este conectată la un fișier obișnuit și sunt îndeplinite anumite condiții suplimentare pentru a o face în siguranță. Crearea de fișiere dispersate poate economisi spațiu pe disc și poate accelera decomprimarea prin reducerea cantității de date de In/Ieș pe disc.

-S .suf, --suffix=.suf

Când comprimă, utilizează .suf ca sufix pentru fișierul țintă în loc de .xz sau .lzma. Dacă nu scrie la ieșirea standard și fișierul sursă are deja sufixul .suf, este afișat un avertisment și fișierul este omis.

--files[=fișier]

Citește numele fișierelor de procesat din fișier; dacă fișierul este omis, numele fișierelor sunt citite de la intrarea standard. Numele de fișiere trebuie să fie terminate cu caracterul de linie nouă. O liniuță (-) este luată ca nume de fișier obișnuit; nu înseamnă intrarea standard. Dacă numele de fișiere sunt date și ca argumente în linia de comandă, ele sunt procesate înainte ca numele fișierelor să fie citite din fișier.

--files0[=fișier]

Această opțiune este identică cu --files[=fișier], cu excepția faptului că fiecare nume de fișier trebuie să fie terminat cu caracterul nul.

Formatul de bază al fișierului și opțiunile de comprimare
-F format, --format=format

Specifică formatul fișierului pentru comprimare sau decomprimare:

lzma, alone

Comprimă în formatul de fișier .lzma vechi sau acceptă numai fișierele .lzma când decomprimă. Numele alternativ alone este furnizat pentru compatibilitatea cu versiunile mai vechi de LZMA Utils.

-C verificarea, --check=verificarea

Specifică tipul verificării integrității. Verificarea este calculată din datele necomprimate și stocată în fișierul .xz. Această opțiune are efect numai la comprimarea în format .xz; formatul .lzma nu acceptă verificări de integritate. Verificarea integrității (dacă există) este efectuată atunci când fișierul .xz este decomprimat.

none

Integritatea antetelor .xz este întotdeauna verificată cu CRC32. Nu este posibilă modificarea sau dezactivarea acesteia.

--ignore-check

Nu efectuează verificarea integrității datelor comprimate la decomprimare. Valorile CRC32 din antetele .xz vor fi însă verificate normal.

•

-0 ... -9

Selectează un nivel prestabilit de comprimare. Valoarea implicită este -6. Dacă sunt specificate mai multe niveluri prestabilite, ultimul are efect. Dacă a fost deja specificat un lanț de filtre personalizat, specificarea unui nivel prestabilit de comprimare șterge lanțul de filtre personalizat.

-0 ... -3

Acestea sunt valorile prestabilite oarecum rapide. -0 este uneori mai rapid decât gzip -9 în timp ce comprimă mult mai bine. Cele mai ridicate au adesea viteza comparabilă cu bzip2(1) cu un raport de comprimare comparabil sau mai bun, deși rezultatele depind foarte mult de tipul de date care sunt comprimate.

-4 ... -6

Comprimare bună spre foarte bună, păstrând în același timp utilizarea memoriei de către instrumentul de decomprimare la un nivel rezonabil chiar și pentru sistemele vechi. -6 este valoarea implicită, care este de obicei o alegere bună pentru distribuirea fișierelor care trebuie să poată fi decomprimate chiar și pe sisteme cu doar 16Mio de memorie RAM. Opțiunile (-5e sau -6e ar putea fi demne de luat în considerare. A se vedea opțiunea --extreme.)

-7 ... -9

Acestea sunt precum -6, dar cu cerințe mai mari de memorie pentru comprimare și decomprimare. Acestea sunt utile numai atunci când comprimați fișiere mai mari de 8Mio, 16Mio și, respectiv, 32Mio.

•

Cerințele de memorie ale modului cu mai multe fire de execuție sunt semnificativ mai mari decât cele ale modului cu un singur fir de execuție. Cu valoarea implicită a lui --block-size, fiecare fir are nevoie de 3*3*DictSize plus MemComp sau MemDec. De exemplu, patru fire de execuție cu valoarea prestabilită -6 au nevoie de 660–670 Mio de memorie.

-e, --extreme

Utilizează o variantă mai lentă a nivelului prestabilit de comprimare selectat (-0 ... -9) pentru a obține un raport de comprimare puțin mai bun, dar din nefericire, acest lucru îl poate înrăutăți. Utilizarea memoriei pentru decomprimare nu este afectată, dar utilizarea memoriei la comprimare crește puțin la nivelurile prestabilite -0 ... -3.

--block-size=dimensiunea

Când comprimă în formatul .xz, împarte datele de intrare în blocuri de dimensiunea octeți. Blocurile sunt comprimate independent unul de celălalt, ceea ce ajută în modul cu mai multe fire de execuție și face posibilă decomprimarea cu acces aleatoriu limitat. Această opțiune este de obicei folosită pentru a suprascrie dimensiunea implicită a blocului în modul cu mai multe fire de execuție, dar această opțiune poate fi folosită și în modul cu un singur fir de execuție.

--block-list=elemente

Când comprimă în formatul .xz, începe un nou bloc cu un lanț de filtre personalizat opțional după intervalele specificate de date necomprimate.

•

Dacă se specifică o dimensiune care depășește dimensiunea blocului codificatorului (fie valoarea implicită în modul cu fire de execuție, fie valoarea specificată cu --block-size=dimensiune), codificatorul va crea blocuri suplimentare, păstrând limitele specificate în elemente. De exemplu, dacă se specifică --block-size=10MiB --block-list=5MiB,10MiB,8MiB,12MiB,24MiB și fișierul de intrare este de 80 MiB, se vor obține 11 blocuri: 5, 10, 8, 10, 10, 2, 10, 10, 10, 4, 10, 10, 10 și 1 Mio.

--flush-timeout=timp_limită

La comprimare, dacă au trecut mai mult de timp_limită milisecunde (un întreg pozitiv) de la curățarea anterioară și citirea mai multor intrări s-ar bloca, toate datele de intrare în așteptare sunt eliminate din codificator și puse la dispoziție în fluxul de ieșire. Acest lucru poate să fie util dacă xz este utilizat pentru a comprima datele care sunt transmise în flux printr-o rețea. Valorile mici de timp_limită fac datele disponibile la capătul de recepție cu o mică întârziere, dar valorile mari de timp_limită oferă un raport de comprimare mai bun.

--memlimit-compress=limita

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru comprimare. Dacă această opțiune este specificată de mai multe ori, ultima va avea efect.

•

Pentru xz pe 32 de biți există un caz special: dacă limita ar fi peste 4020MiB, limita este stabilită la 4020MiB. Pe MIPS32 este stabilită în schimb la 2000MiB; (valorile 0 și max nu sunt afectate de acest lucru -- o caracteristică similară nu există pentru decomprimare). Acest lucru poate fi util atunci când un executabil pe 32 de biți are acces la un spațiu de adrese de 4Gio (2Gio pe MIPS32), se speră că nu produce daune în alte situații.

--memlimit-decompress=limita

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare. Acest lucru afectează și modul --list. Dacă operațiunea nu este posibilă fără a depăși limita, xz va afișa o eroare și decomprimarea fișierului va eșua. Consultați --memlimit-compress=limita pentru modalitățile posibile de a specifica limita.

--memlimit-mt-decompress=limita

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimarea cu mai multe fire de execuție. Acest lucru poate afecta doar numărul de fire de execuție; acest lucru nu îl va face niciodată pe xz să refuze decomprimarea unui fișier. Dacă limita este prea scăzută pentru a permite orice mod cu mai multe fire de execuție, limita este ignorată și xz va continua în modul cu un singur fir de execuție. Rețineți că, dacă se folosește și opțiunea --memlimit-decompress, se va aplica întotdeauna atât modurilor cu un singur fir de execuție, cât și modurilor cu mai multe fire de execuție și astfel limita efectivă pentru modul cu mai multe fire de execuție nu va fi niciodată mai mare decât limita stabilită cu opțiunea --memlimit-decompress.

-M limita, --memlimit=limita, --memory=limita

Aceasta este echivalentă cu specificarea opțiunilor: --memlimit-compress=limita --memlimit-decompress=limita --memlimit-mt-decompress=limita.

--no-adjust

Afișează o eroare și iese dacă limita de utilizare a memoriei nu poate fi îndeplinită fără ajustarea parametrilor care afectează ieșirea comprimată. Adică, acest lucru împiedică xz să comute codificatorul din modul cu mai multe fire de execuție în modul cu un singur fir de execuție și să reducă dimensiunea dicționarului LZMA2. Chiar și atunci când această opțiune este utilizată, numărul de fire de execuție poate fi redus pentru a îndeplini limita de utilizare a memoriei, deoarece aceasta nu va afecta comprimarea.

-T număr, --threads=număr

Specifică numărul de fire de execuție de utilizat. Stabilirea numărului la valoarea specială 0, face ca xz să utilizeze până la atâtea fire de execuție câte procesoare sunt în sistem. Numărul real de fire de execuție poate fi mai mic decât număr dacă fișierul de intrare nu este suficient de mare pentru a trece la modul cu mai multe fire de execuție cu parametrii dați, sau dacă folosirea mai multor fire de execuție ar depăși limita de utilizare a memoriei.

Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare
Un lanț de filtrare personalizat permite specificarea parametrilor de comprimare în detaliu, în loc să se bazeze pe cei asociați opțiunilor prestabilite. Când este specificat un lanț de filtrare personalizat, opțiunile prestabilite (-0 ... -9 și --extreme) de mai devreme din linia de comandă sunt uitate. Dacă o opțiune prestabilită este specificată după una sau mai multe opțiuni de lanț de filtrare personalizat, noua prestabilire intră în vigoare și opțiunile lanțului de filtrare personalizat, specificate mai devreme sunt uitate.

Un lanț de filtrare este comparabil cu conductele din linia de comandă. La comprimare, intrarea necomprimată merge la primul filtru, a cărui ieșire merge la următorul filtru (dacă există). Ieșirea ultimului filtru este scrisă în fișierul comprimat. Numărul maxim de filtre din lanț este de patru, dar de obicei un lanț de filtrare are doar unul sau două filtre.

Multe filtre au limitări în ceea ce privește locul în care se pot afla în lanțul de filtrare: unele filtre pot funcționa doar ca ultimul filtru din lanț, altele doar ca non-ultim filtru și unele funcționează în orice poziție din lanț. În funcție de filtru, această limitare este fie inerentă proiectării filtrului, fie există pentru a preveni problemele de securitate.

Un lanț de filtre personalizat poate fi specificat în două moduri diferite. Opțiunile --filters=filtre și --filters1=filtre ... --filters9=filtre permit specificarea unui întreg lanț de filtre într-o singură opțiune, folosind sintaxa șirului de filtre liblzma. Alternativ, un lanț de filtre poate fi specificat prin utilizarea uneia sau mai multor opțiuni de filtrare individuale în ordinea în care sunt dorite în lanțul de filtre. Adică, ordinea opțiunilor de filtrare individuale este semnificativă! La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), lanțul de filtre trebuie să fie specificat în aceeași ordine în care a fost specificat la comprimare. Orice filtru individual sau opțiuni presetate specificate înainte de opțiunea de lanț complet (--filters=filtre) vor fi uitate. Filtrele individuale specificate după opțiunea „lanț complet” vor reinițializa lanțul de filtre.

Atât opțiunile de filtrare completă, cât și cele de filtrare individuală acceptă opțiuni specifice filtrului sub forma unei liste separate prin virgule. Se ignoră virgulele suplimentare din opțiuni. Fiecare opțiune are o valoare implicită, deci specificați-le pe cele pe care doriți să le modificați.

Pentru a vedea întregul lanț de filtre și opțiuni, utilizați xz -vv (adică folosiți --verbose de două ori). Acest lucru funcționează și pentru vizualizarea opțiunilor lanțului de filtre utilizate de valorile prestabilite.
--filters=filtre

Specificați întregul lanț de filtre sau o presetare într-o singură opțiune. Fiecare filtru poate fi separat prin spații sau două liniuțe (--). Este posibil să fie necesar ca filtrele să fie puse între ghilimele în linia de comandă a shell-ului pentru a fi analizate ca o singură opțiune. Pentru a indica opțiuni, utilizați : sau =. O presetare poate fi prefixată cu un - și urmată de zero sau mai multe indicatoare. Singurul indicator suportat este e pentru a aplica aceleași opțiuni ca și --extreme.

--filters1=filtre ... --filters9=filtre

Specifică până la nouă lanțuri de filtre suplimentare care pot fi utilizate cu --block-list.

--filters-help

Afișează un mesaj de ajutor care descrie modul de specificare a presetărilor și a lanțurilor de filtre personalizate în opțiunile --filters și --filters1=filtre ... --filters9=filtre și iese.

--lzma1[=opțiuni]
--lzma2[=opțiuni]

Adaugă filtrul LZMA1 sau LZMA2 la lanțul de filtre. Aceste filtre pot fi folosite doar ca ultimul filtru din lanț.

preset=prestabilit

Reconfigurează toate opțiunile LZMA1 sau LZMA2 la prestabilit. prestabilit constă dintr-un număr întreg, care poate fi urmat de modificatori prestabiliți cu o singură literă. Numărul întreg poate fi de la 0 la 9, potrivindu-se cu opțiunile liniei de comandă -0 ... -9. Singurul modificator acceptat în prezent este e, care se potrivește cu --extreme. Dacă nu este specificat prestabilit, valorile implicite ale opțiunilor LZMA1 sau LZMA2 sunt preluate din prestabilirea 6.

dict=dimensiunea

Dimensiunea dicționarului (istoricul memoriei tampon) indică câți octeți din datele necomprimate recent procesate sunt păstrați în memorie. Algoritmul încearcă să găsească secvențe de octeți care se repetă (potriviri) în datele necomprimate și să le înlocuiască cu referințe la datele aflate în prezent în dicționar. Cu cât dicționarul este mai mare, cu atât este mai mare șansa de a găsi o potrivire. Astfel, creșterea dimensiunii dicționarului îmbunătățește de obicei raportul de comprimare, dar un dicționar mai mare decât fișierul necomprimat este risipă de memorie.

hc3

Valoarea minimă pentru nice: 3
Utilizarea memoriei:
dict * 7.5 (dacă dict <= 16 Mio);
dict * 5.5 + 64 MiB (dacă dict > 16 Mio)

Valoarea minimă pentru nice: 4
Utilizarea memoriei:
dict * 7.5 (dacă dict <= 32 Mio);
dict * 6.5 (dacă dict > 32 Mio)

Valoarea minimă pentru nice: 2
Utilizarea memoriei: dict * 9.5

Valoarea minimă pentru nice: 3
Utilizarea memoriei:
dict * 11.5 (dacă dict <= 16 Mio);
dict * 9.5 + 64 MiB (dacă dict > 16 Mio)

Valoarea minimă pentru nice: 4
Utilizarea memoriei:
dict * 11.5 (dacă dict <= 32 Mio);
dict * 10.5 (dacă dict > 32 Mio)

mode=mod

Comprimarea mod specifică metoda de analiză a datelor produse de găsitorul de potriviri. Modurile acceptate sunt fast(rapid) și normal. Valoarea implicită este fast pentru prestabiliri 0–3 și normal pentru prestabiliri 4–9.

nice=nice

Specifică ceea ce este considerat a fi o lungime bună(nice) pentru o potrivire. Odată ce este găsită o potrivire de cel puțin nice octeți, algoritmul nu mai caută după potriviri posibile mai bune.

depth=adâncimea

Specifică adâncimea maximă de căutare în găsitorul de potriviri. Valoarea implicită este valoarea specială de 0, ceea ce face ca instrumentul de comprimare să determine o adâncime rezonabilă pornind de la valorile mf și nice.

--x86[=opțiuni]
--arm[=opțiuni]
--armthumb[=opțiuni]
--arm64[=opțiuni]
--powerpc[=opțiuni]
--ia64[=opțiuni]
--sparc[=opțiuni]
--riscv[=opțiuni]

Adaugă un filtru de ramură/apel/salt (branch/call/jump ⟶ „BCJ”) la lanțul de filtre. Aceste filtre pot fi utilizate numai ca un filtru care nu este ultimul din lanțul de filtrare.

•

Seturi de instrucțiuni diferite au o aliniere diferită: fișierul executabil trebuie aliniat la un multiplu al acestei valori în datele de intrare pentru ca filtrul să funcționeze.

•

Toate filtrele BCJ acceptă același opțiuni:
start=poziție

Specifică poziția de pornire care este utilizată la conversia între adresele relative și absolute. Poziția trebuie să fie un multiplu al alinierii filtrului (consultați tabelul de mai sus). Valoarea implicită este zero. În practică, valoarea implicită este bună; specificarea unei poziții personalizate nu este aproape niciodată utilă.

--delta[=opțiuni]

Adaugă filtrul Delta în lanțul de filtrare. Filtrul Delta poate fi folosit doar ca un filtru care nu este ultimul în lanțul de filtrare.

dist=distanța

Specifică distanța calculului delta în octeți. Distanța trebuie să fie 1–256. Valoarea implicită este 1.

Alte opțiuni
-q, --quiet

Suprimă avertismentele și notificările. Specificați acest lucru de două ori pentru a suprima și erorile. Această opțiune nu are niciun efect asupra stării de ieșire. Adică, chiar dacă o avertizare a fost suprimată, starea de ieșire pentru a indica o avertizare este încă utilizată.

-v, --verbose

Oferă informații detaliate. Dacă ieșirea de eroare standard este conectată la un terminal, xz va afișa un indicator de progres. Specificarea opțiunii --verbose de două ori, va avea ca rezultat oferirea de informații și mai detaliate.

•

Când ieșirea de eroare standard nu este un terminal, --verbose va face xz să imprime numele fișierului, dimensiunea comprimată, dimensiunea necomprimată, raportul de comprimare și, eventual, de asemenea, viteza și timpul scurs pe o singură linie la ieșirea de eroare standard după comprimarea sau decomprimarea fișierului. Viteza și timpul scurs sunt incluse numai atunci când operațiunea a durat cel puțin câteva secunde. Dacă operațiunea nu s-a încheiat, de exemplu, din cauza întreruperii din partea utilizatorului, se imprimă și procentul de completare dacă se cunoaște dimensiunea fișierului de intrare.

-Q, --no-warn

Nu comută starea de ieșire la 2 chiar dacă a fost detectată o condiție care merită avertizată. Această opțiune nu afectează nivelul de detaliere al informațiilor, astfel încât atât --quiet cât și --no-warn trebuie folosite pentru a nu afișa avertismente și pentru a nu modifica starea de ieșire.

--robot

Afișează mesajele într-un format care poate fi analizat de mașină. Acest lucru are scopul de a ușura scrierea interfețelor în care se dorește să se folosească xz în loc de liblzma, ceea ce poate fi cazul cu diferite scripturi. Ieșirea cu această opțiune activată este menită să fie stabilă în toate versiunile xz. Consultați secțiunea MOD ROBOT pentru detalii.

--info-memory

Afișează, într-un format care poate fi citit de om, câtă memorie fizică (RAM) și câte fire de execuție de procesor xz crede că are sistemul și limitele de utilizare a memoriei pentru comprimare și decomprimare și iese cu succes.

-h, --help

Afișează un mesaj de ajutor care descrie opțiunile cele mai frecvent utilizate și iese cu succes.

-H, --long-help

Afișează un mesaj de ajutor care descrie toate caracteristicile xz și iese cu succes

-V, --version

Afișează numărul versiunii xz și liblzma într-un format care poate fi citit de om. Pentru a obține rezultate analizabile de mașină, specificați --robot înainte de --version.

MOD ROBOT

Modul robot este activat cu opțiunea --robot. Face ieșirea lui xz mai ușor de analizat de către alte programe. În prezent, opțiunea --robot este acceptată numai împreună cu opțiunile --list, --filters-help, --info-memory, și --version. Va fi acceptată pentru comprimare și decomprimare în viitor.

Modul listă
xz --robot --list utilizează o ieșire separată de tabulatori. Prima coloană a fiecărei linii are un șir care indică tipul de informații găsite pe acea linie:

summary

Acest tip de linie este folosit numai atunci când opțiunea --verbose a fost specificată de două ori. Această linie este afișată după toate liniile block. Ca și linia file, linia summary conține informații generale despre fișierul .xz.

Coloanele din liniile file:

Coloanele din liniile stream:

Coloanele din liniile block:

Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, coloane suplimentare sunt incluse pe liniile block. Acestea nu sunt afișate cu o singură specificare a opțiunii --verbose, deoarece obținerea acestor informații necesită multe căutări și, prin urmare, poate fi lentă:

Coloanele din liniile summary:

Începând cu xz 5.1.2alpha:

Coloanele din linia totals:

Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, pe linia totals sunt incluse coloane suplimentare:

Începând cu xz 5.1.2alpha:

Versiunile viitoare pot adăuga noi tipuri de linii și pot fi adăugate coloane noi la tipurile de linii existente, dar coloanele existente nu vor fi modificate.

Ajutor pentru filtrare
xz --robot --filters-help afișează filtrele acceptate în următorul format:

filtru:opțiune=<valoare>,opțiune=<valoare>...

opțiune

Numele unei opțiuni specifice unui filtru

valoare

Intervalele numerice valoare apar ca <min-max>. Alegerile valoare de tip șir de caractere sunt afișate în cadrul < > și separate de un caracter |.

Fiecare filtru este afișat pe propria linie.

Informații privind limita memoriei
xz --robot --info-memory afișează o singură linie cu multiple coloane separate prin tabulatoare:

În viitor, rezultatul xz --robot --info-memory poate avea mai multe coloane, dar niciodată mai mult de o singură linie.

Versiunea
xz --robot --version va afișa numărul versiunii xz și liblzma în următorul format:

XZ_VERSION=XYYYZZZS
LIBLZMA_VERSION=XYYYZZZS

XYYYZZZS sunt aceleași pe ambele linii dacă xz și liblzma sunt din aceeași versiune XZ Utils.

Exemple: 4.999.9beta este 49990091 și 5.0.0 este 50000002.

STARE DE IEȘIRE

Notificările (nu avertismentele sau erorile) afișate la ieșirea de eroare standard nu afectează starea de ieșire.

VARIABILE DE MEDIU

xz analizează liste de opțiuni separate prin spații din variabilele de mediu XZ_DEFAULTS și XZ_OPT, în această ordine, înainte de a analiza opțiunile din linia de comandă. Rețineți că numai opțiunile sunt analizate din variabilele de mediu; toate non-opțiunile sunt ignorate în tăcere. Analiza se face cu funcția getopt_long(3) care este folosită și pentru argumentele liniei de comandă.
XZ_DEFAULTS

Opțiuni implicite specifice utilizatorului sau la nivelul întregului sistem. De obicei, acest lucru este specificat într-un script de inițializare shell pentru a activa limitatorul de utilizare a memoriei lui xz implicit. Excluzând scripturile de inițializare shell și cazurile speciale similare, scripturile nu trebuie niciodată să modifice sau să dezactiveze XZ_DEFAULTS.

XZ_OPT=-2v tar caf foo.tar.xz foo

XZ_OPT=${XZ_OPT-"-7e"}
export XZ_OPT

COMPATIBILITATE CU LZMA-UTILS

Sintaxa liniei de comandă a lui xz este practic o super-colecție de lzma, unlzma și lzcat așa cum se găsește în LZMA Utils 4.32.x. În cele mai multe cazuri, este posibil să înlocuiți LZMA Utils cu XZ Utils fără a întrerupe scripturile existente. Există totuși unele incompatibilități, care uneori pot cauza probleme.

Niveluri de comprimare prestabilite
Numerotarea nivelurilor de comprimare prestabilite nu este identică în xz și LZMA Utils. Cea mai importantă diferență este modul în care dimensiunile dicționarului sunt atribuite diferitelor niveluri prestabilite. Dimensiunea dicționarului este aproximativ egală cu memoria utilizată la decomprimare.

Diferențele de dimensiune a dicționarului afectează deasemenea cantitatea de memorie utilizată la comprimare dar există și alte diferențe între LZMA Utils și XZ Utils, care fac diferența și mai mare:

Nivelul prestabilit implicit în LZMA Utils este -7, în timp ce în XZ Utils este -6, deci ambele folosesc un dicționar de 8Mio în mod implicit.

Fișiere .lzma transmise în flux vs. netransmise în flux
Dimensiunea necomprimată a fișierului poate fi stocată în antetul .lzma. LZMA Utils face asta atunci când comprimă fișiere obișnuite. Alternativa este să marcați că dimensiunea necomprimată este necunoscută și să folosiți marcajul de sfârșit de încărcare pentru a indica unde ar trebui să se oprească decomprimarea. LZMA Utils folosește această metodă atunci când dimensiunea necomprimată nu este cunoscută, ceea ce este cazul, de exemplu, când se folosesc conducte.

xz acceptă decomprimarea fișierelor .lzma cu sau fără marcaj de sfârșit de încărcare, dar toate fișierele .lzma create de xz vor folosi marcajul de sfârșit de încărcare și vor avea dimensiunea necomprimată marcată ca necunoscută în antetul .lzma. Aceasta poate fi o problemă în unele situații mai puțin frecvente. De exemplu, un instrument de decomprimare .lzma încorporat într-un dispozitiv poate funcționa numai cu fișiere care au dimensiunea necomprimată cunoscută. Dacă întâmpinați această problemă, trebuie să utilizați LZMA Utils sau LZMA SDK pentru a crea fișiere .lzma cu dimensiunea necomprimată cunoscută.

Fișiere .lzma neacceptate
Formatul .lzma permite valori lc de până la 8 și valori lp de până la 4. LZMA Utils poate decomprima fișiere cu orice lc și lp, dar creează întotdeauna fișiere cu lc=3 și lp=0. Crearea de fișiere cu alte lc și lp este posibilă cu xz și cu LZMA SDK.

Implementarea filtrului LZMA1 în liblzma necesită ca suma lc și lp să nu depășească 4. Altfel, fișierele .lzma, care depășesc această limitare, nu pot fi decomprimate cu xz.

LZMA Utils creează numai fișiere .lzma care au o dimensiune de dicționar de 2^n (o putere de 2), dar acceptă fișiere cu orice dimensiune de dicționar. liblzma acceptă numai fișierele .lzma care au dimensiunea de dicționar de 2^n sau 2^n + 2^(n-1). Acest lucru este pentru a reduce numărul de „fals pozitiv” atunci când se detectează fișiere .lzma.

Aceste limitări nu ar trebui să fie o problemă în practică, deoarece practic toate fișierele .lzma au fost comprimate cu opțiuni pe care liblzma le va accepta.

Resturi rămase
Când decomprimă, LZMA Utils ignoră în tăcere totul după primul flux .lzma. În majoritatea situațiilor, aceasta este o eroare. Aceasta înseamnă, de asemenea, că LZMA Utils nu acceptă decomprimarea fișierelor .lzma concatenate.

Dacă au rămas date după primul flux .lzma, xz consideră că fișierul este corupt, cu excepția cazului în care a fost utilizată opțiunea --single-stream. Acest lucru poate rupe scripturile obscure(scrise deficitar) care presupun că resturile rămase sunt ignorate.

NOTE

Rezultatul comprimării poate varia
Ieșirea exactă comprimată produsă din același fișier de intrare necomprimat poate varia între versiunile XZ Utils, chiar dacă opțiunile de comprimare sunt identice. Acest lucru se datorează faptului că instrumentul codificator poate fi îmbunătățit (comprimare mai rapidă sau mai bună) fără a afecta formatul fișierului. Ieșirea poate varia chiar și între compilările diferite ale aceleiași versiuni XZ Utils, dacă sunt utilizate opțiuni diferite de compilare.

Cele de mai sus înseamnă că odată ce opțiunea --rsyncable a fost utilizată, fișierele rezultate nu vor fi neapărat sincronizate cu rsync decât dacă atât fișierele vechi, cât și cele noi au fost comprimate cu aceeași versiune xz. Această problemă poate fi remediată dacă o parte a implementării codificatorului este înghețată pentru a menține stabilă ieșirea „rsyncabilă” între versiunile xz.

Instrumente de decomprimare .xz încorporate
Implementările instrumentului de decomprimare .xz încorporat, cum ar fi XZ Embedded, nu acceptă neapărat fișiere create cu tipuri de verificare a integrității, altele decât none și crc32. Deoarece valoarea implicită este --check=crc64, trebuie să utilizați --check=none sau --check=crc32 atunci când creați fișiere pentru sistemele încorporate.

În afara sistemelor încorporate, toate instrumentele de decomprimare în format .xz acceptă toate tipurile de verificare sau cel puțin pot decomprima fișierul fără a efectua verificarea integrității dacă acel tip de verificare nu este acceptat.

XZ Embedded acceptă filtre BCJ, dar numai cu poziție de pornire implicită.

EXEMPLE

Bazice
Comprimă fișierul foo în foo.xz folosind nivelul de comprimare implicit (-6) și elimină fișierul foo dacă comprimarea are succes:

xz foo

Decomprimă bar.xz în bar și nu elimină bar.xz chiar dacă decomprimarea este efectuată cu succes:

xz -dk bar.xz

Creează baz.tar.xz cu nivelul prestabilit -4e (-4 --extreme), care este mai lent decât nivelul prestabilit implicit -6, dar necesită mai puțină memorie pentru comprimare și decomprimare (48Mio și, respectiv, 5Mio):

tar cf - baz | xz -4e > baz.tar.xz

Un amestec de fișiere comprimate și necomprimate poate fi decomprimat la ieșirea standard cu o singură comandă:

xz -dcf a.txt b.txt.xz c.txt d.txt.lzma > abcd.txt

Comprimarea în paralel a mai multor fișiere
În sisteme GNU și *BSD, find(1) și xargs(1) pot fi utilizate pentru a paraleliza comprimarea mai multor fișiere:

find . -type f \! -name ’*.xz’ -print0 \
| xargs -0r -P4 -n16 xz -T1

Opțiunea -P pentru comanda xargs(1) stabilește numărul de procese paralele xz. Cea mai bună valoare pentru opțiunea -n depinde de câte fișiere trebuie să fie comprimate. Dacă există doar câteva fișiere, valoarea ar trebui probabil să fie 1; cu zeci de mii de fișiere, 100 sau chiar mai mult poate să fie valoarea potrivită pentru a reduce numărul de procese xz pe care xargs(1) le va crea în final.

Opțiunea -T1 pentru xz este acolo pentru a-l forța să ruleze în modul cu un singur fir de execuție, deoarece xargs(1) este folosit pentru a controla cantitatea de paralelizare.

Modul robot
Calculează câți octeți au fost salvați în total după comprimarea mai multor fișiere:

xz --robot --list *.xz | awk ’/^totals/{print $5-$4}’

Un script poate dori să afle dacă folosește o versiune xz suficient de nouă. Următorul script sh(1) verifică dacă numărul versiunii instrumentului xz este cel puțin 5.0.0. Această metodă este compatibilă cu versiunile beta vechi, care nu acceptau opțiunea --robot:

if ! eval "$(xz --robot --version 2> /dev/null)" ||
[ "$XZ_VERSION" -lt 50000002 ]; then
echo "Your xz is too old."
fi
unset XZ_VERSION LIBLZMA_VERSION

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare folosind variabila de mediu XZ_OPT, dar dacă o limită a fost deja stabilită, nu o mărește:

NEWLIM=$((123 << 20))  # 123 MiB
OLDLIM=$(xz --robot --info-memory | cut -f3)
if [ $OLDLIM -eq 0 -o $OLDLIM -gt $NEWLIM ]; then
XZ_OPT="$XZ_OPT --memlimit-decompress=$NEWLIM"
export XZ_OPT
fi

Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare
Cea mai simplă utilizare a lanțurilor de filtrare personalizate este personalizarea unei opțiuni prestabilite LZMA2. Acest lucru poate fi util, deoarece opțiunile prestabilite acoperă doar un subset al combinațiilor potențial utile de opțiuni de comprimare.

Coloanele CPUComp din tabelele de descriere a opțiunilor -0 ... -9 și --extreme sunt utile atunci când personalizați opțiunilor prestabilite LZMA2. Iată părțile relevante colectate din aceste două tabele:

Dacă știți că un fișier necesită un dicționar oarecum mare (de exemplu, 32Mio) pentru a se comprima bine, dar doriți să-l comprimați mai repede decât ar face xz -8, o opțiune prestabilită cu o valoare CPUComp scăzută (de exemplu, 1) poate fi modificată pentru a utiliza un dicționar mai mare:

xz --lzma2=preset=1,dict=32MiB foo.tar

Cu anumite fișiere, comanda de mai sus poate fi mai rapidă decât xz -6 în timp ce comprimă semnificativ mai bine. Cu toate acestea, trebuie subliniat că doar unele fișiere se beneficiază de un dicționar mare, păstrând în același timp valoarea CPUComp scăzută. Cea mai evidentă situație, în care un dicționar mare poate ajuta foarte mult, este o arhivă care conține fișiere foarte asemănătoare de cel puțin câțiva megaocteți fiecare. Dimensiunea dicționarului trebuie să fie semnificativ mai mare decât orice fișier individual pentru a permite LZMA2 să profite din plin de asemănările dintre fișierele consecutive.

Dacă utilizarea unei mari cantități de memorie pentru comprimare și decomprimare este în regulă, iar fișierul comprimat are cel puțin câteva sute de megaocteți, poate fi util să folosiți un dicționar și mai mare decât cei 64Mio pe care i-ar folosi xz -9:

xz -vv --lzma2=dict=192MiB big_foo.tar

Utilizarea opțiunii -vv (--verbose --verbose) ca în exemplul de mai sus, poate fi utilă pentru a vedea cerințele de memorie la comprimare și decomprimare. Amintiți-vă că utilizarea unui dicționar mai mare decât dimensiunea fișierului necomprimat este risipă de memorie, de aceea, comanda de mai sus nu este utilă pentru fișiere mici.

Uneori, timpul de comprimare nu contează, dar utilizarea memoriei la decomprimare trebuie menținută la un nivel scăzut, de exemplu, pentru a face posibilă decomprimarea fișierului pe un sistem încorporat. Următoarea comandă folosește -6e (-6 --extreme) ca bază și fixează dimensiunea dicționarului la doar 64Kio. Fișierul rezultat poate fi decomprimat cu XZ Embedded (de aceea există --check=crc32) folosind aproximativ 100Kio de memorie.

xz --check=crc32 --lzma2=preset=6e,dict=64KiB foo

Dacă doriți să stoarceți cât mai mulți octeți posibil, ajustarea numărului de biți de context literal (lc) și a numărului de biți de poziție (pb) poate ajuta uneori. Ajustarea numărului de biți de poziție literală (lp) ar putea ajuta, de asemenea, dar de obicei lc și pb sunt mai importante. De exemplu, o arhivă de cod sursă conține în mare parte text US-ASCII, așa că ceva precum comanda următoare, ar putea oferi un fișier „mai slăbuț” (aproximativ cu 0,1%) mai mic decât cu xz -6e (încercați și fără lc=4):

xz --lzma2=preset=6e,pb=0,lc=4 source_code.tar

Utilizarea unui alt filtru împreună cu LZMA2 poate îmbunătăți comprimarea cu anumite tipuri de fișiere. De exemplu, pentru a comprima o bibliotecă partajată x86 pe 32 de biți sau x86 pe 64 de biți folosind filtrul BCJ x86:

xz --x86 --lzma2 libfoo.so

Rețineți că ordinea opțiunilor de filtrare este semnificativă. Dacă --x86 este specificată după --lzma2, xz va da o eroare, deoarece nu poate exista niciun filtru după LZMA2 și, de asemenea, pentru că filtrul x86 BCJ nu poate fi utilizat ca ultimul filtru din lanțul de filtrare.

Filtrul Delta împreună cu LZMA2 pot da rezultate bune cu imagini bitmap. De obicei, ar trebui să întreacă comprimarea PNG, care are câteva filtre mai avansate decât delta simplă, dar utilizează Deflate pentru comprimarea reală.

Imaginea trebuie să fie salvată în format necomprimat, de exemplu, ca TIFF necomprimat. Parametrul de distanță al filtrului Delta este fixat să se potrivească cu numărul de octeți per pixel din imagine. De exemplu, bitmap-ul RGB pe 24 de biți necesită dist=3 și este, de asemenea, bine să pasați pb=0 la LZMA2 pentru a se adapta alinierii pe trei octeți:

xz --delta=dist=3 --lzma2=pb=0 foo.tiff

Dacă mai multe imagini au fost introduse într-o singură arhivă (de exemplu, .tar), filtrul Delta va funcționa și pe aceasta atâta timp cât toate imaginile au același număr de octeți per pixel.

CONSULTAȚI ȘI

xzdec(1), xzdiff(1), xzgrep(1), xzless(1), xzmore(1), gzip(1), bzip2(1), 7z(1)

XZ Utils: <https://tukaani.org/xz/>;
XZ Embedded: <https://tukaani.org/xz/embedded.html>;
LZMA SDK: <https://7-zip.org/sdk.html>;